Transformările sociale şi economice care se produc în România aşează cu mai multă evidenţă decât în alte domenii, accente noi privind cadrul calificărilor proprii domeniului Educaţie fizică şi sport.
Fenomenul de practicare a exerciţiilor fizice este extrem de complex, fapt atestat şi de existenţa unui cadru legislativ propriu, respectiv Legea educaţiei fizice şi sportului nr.69/2000. Acestei legi i-au fost ataşate în timp reglementări, dintre care enumerăm: Metodologia de aplicare a Legii nr.69/2000; Cadrul calificărilor în domeniul educaţiei fizice şi sportului; Ordin al Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, al Preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Sport şi al Preşedintelui Comitetului Olimpic şi Sportiv Român pentru aprobarea Protocolului privind asigurarea cadrului de colaborare în vederea dezvoltării continue a funcţionării performante a sistemului naţional de educaţie fizică şi sport.
Formarea şi perfecţionarea specialiştilor din domeniul Educaţiei fizice şi sportului este reglementată într-o anumită măsură de legea mai sus amintită, lege care stabileşte o serie de condiţii şi priorităţi în acţiunile formative şi într-o mare măsură în ceea ce priveşte desfăşurarea şi conducerea activităţilor specifice. Astfel, cf. art. 58. – Predarea educaţiei fizice sau instruirea sportivă, în forme organizate, se asigură numai de către persoane atestate în domeniu, prin diplome sau certificate recunoscute, în condiţiile legii. Principalele categorii de specialişti menţionate în lege pentru domeniul Educaţie fizică şi sport sunt: licenţiaţi în educaţie fizică şi sport, profesori de educaţie fizică, antrenori, manageri, kinetoterapeuţi, instructori sportivi.
Formarea antrenorilor pe baza unei veritabile culturi specifice, este obiectivul de autoexigenţă al Şcolii de Antrenori Ioan Kunst Ghermănescu.
